duminică, 20 octombrie 2013

Compunere la dirigenție?

Întrebare: Ce credeți că au în comun următoarele: „Cartea copilăriei mele”, „Spike”, „O zi din viața unui arheolog” și „Eroul meu preferat”?
Răspuns: Toate sunt titluri ale unor compuneri primite temă de casă de fiul meu acum două zile pentru mâine.

Poate greșesc, însă mi se pare că în ultima vreme temele de casă preferate de către profesori sunt compunerile. Nu este zi în care fiul meu să nu mă anunțe cu maximă fericire că mai are de făcut o compunere. Nu înțeleg de unde atâta bucurie pentru o compunere. Din câte îmi amintesc, mie nu prea îmi plăcea să fac compuneri, ba din contră, parcă se prăbușea cerul peste mine când primeam așa o temă. Însă el este extrem de entuziasmat. Poate i se trage de la laudele cu care l-am răsplătit când a scris „Orizontul vederii tale”. Parcă a prins aripi și compunerea a devenit pentru el una dintre temele preferate. Îmi spune mândru: „Ah, nu trebuie să fie foarte greu, eu mă pricep de minune la scris compuneri, nu-i așa, mami?”

Are dreptate, mă surprinde cum reușește să înșire cuvintele unele după altele și ele devin propoziții, cum propozițiile se transformă în fraze, care încet, încet capătă un conținut, o formă, iar la final, totul se leagă într-o compunere inspirată, de îmi e mai mare dragul să îl ascult citindu-le.

În acest sfârșit de săptămână, însă, parcă a fost weekend-ul compunerilor, compuneri pe bandă rulantă, cu teme variate și ... pentru materii diferite. Da, credeți-mă nu toate cele patru compuneri sunt pentru ora de literatură așa cum poate ați fost tentați să credeți. Doar „Cartea copilăriei mele” și „Spike” (compunere despre personificare ca figură de stil) sunt pentru literatură. Cea cu arheologul este pentru ora de istorie, iar cea cu eroul preferat este pentru ora de dirigenție. Da, ați înțeles bine, pentru ora de dirigenție. Nici nu am pregătit caiet pentru această materie.

Nu vreau să comentez nimic legat de alegerile făcute de doamna dirigintă, însă credeam că rolul unei ore de dirigenție în școală este cu totul altul. Această oră nu ar trebui să se substituie orei de literatură, doamna dirigintă nu este profă de română ci de istorie, adică aceeași care a cerut și pentru ora de istorie o compunere. Din câte știam eu, ora de dirigenție ar trebui să se desfășoare în spiritul pregătirii elevilor pentru integrare socială, iar metodele utilizate ar trebui să fie diferite de cele folosite la celelalte materii studiate în școală. În plus, atmosfera în ora de dirigenție ar trebui să fie una deschisă, destinsă, informală, una care să le permită elevilor să se manifeste de o manieră mai apropiată de ceea ce sunt ei cu adevărat și să nu fie nevoiți să poarte masca de elev cuminte și silitor impusă copiilor odată trecuți de poarta școlii.

Cam atât pentru azi, este și așa destul de târziu. Partea bună este că fiul meu nu se plânge de această temă. El este fericit pentru că se pricepe de minune să scrie compuneri. Iar pentru mine asta este mai mult decât suficient.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu