Văd frumusețe

Frumusețea are multe fețe. Frumusețea îmbracă multe forme. Frumusețea izvorăște din multe locuri. Frumusețea ne înconjoară. Frumusețea ne uimește de fiecare dată. Frumusețea ne umple inimile de fericire și uneori ochii de lacrimi. O văd peste tot, o caut pretutindeni, în interiorul ființei mele și în tot ce mă înconjoară.

Văd frumusețe în zâmbetul unui îndrăgostit atunci când se gândește la perechea sa. Văd frumusețe în zâmbetul unei femei însărcinate care își mângâie burtica. Văd frumusețe în zâmbetul unei mame care își strânge puiul la piept, în zâmbetul tatălui atunci când copilul a învățat să meargă pe bicicletă, în zâmbetul copilului atunci când mângăie un cățeluș, în zâmbetul bunicilor atunci când își privesc nepoții jucându-se, în lacrimile copilului care și-a julit genunchiul, în privirea mamei care cu un gest face ca durerea să dispară ca prin minune. Văd frumusețe în pirueta unei balerine, într-un tablou pe peretele unui muzeu, în degetele care ciupesc corzile chitarei sau ating clapele pianului. Văd frumusețe în floarea care abia înflorește, în ploaia care bate cu putere în geam, în izvorul care curge cu repeziciune la vale. Văd frumusețe într-un sincer ”te iubesc”.

Am învățat să admir frumusețea, să mă bucur de ea și zâmbesc de fiecare dată când o văd. Nu vreau să mă schimb. Vreau să zâmbesc încontinuu, toată viața.  Nu mă interesează dacă mi se vor accentua ridurile zâmbind. Vreau să zâmbesc. Și vreau să fiu fericită. Și vreau să plâng de atâta fericire. Și vreau să ajung să strig în gura mare că nu credeam că voi ajunge vreodată să am parte de atâta fericire. Pentru că fericirea este plină de frumusețe. Și eu am învățat să admir frumusețea.