sâmbătă, 10 august 2013

Stockholm, cu bune și cu rele (partea întâi)

Stockholm - Un oraș rece cu zâmbetul pe buze

Stockholm este un oraș foarte primitor. Pretutindeni am fost întâmpinată de oameni relaxați, care cu zâmbetul pe buze mi-au spus ”Bună” fără ca măcar să mă cunoască. Este suficient intru într-un magazin sau să stau pe o bancă la intrarea unui bloc și fiecare persoană care va trece pe lângă mine îmi va transmite un călduros ”Hej”. 

Nefiind obișnuită cu acest tip de comportament, aș îndrăzni să spun că suedezii sunt niște oameni calzi și primitori. 

Dacă îi privesc însă mai de aproape, sau încerc să observ comportamentul suedezilor pe termen lung, nu este deloc greu să îmi dau seama că zâmbetele de pe fețele lor sunt pur decorative. Un zâmbet nu reprezintă o invitație pentru a cunoaște mai bine o persoană, nu este un început al unei posibile prietenii. Un zâmbet este doar un zâmbet, și nimic mai mult. 

Cu cât petrec mai mult timp printre ei, cu atât îmi este tot mai clar că suedezii, ca popor, sunt exact ca vremea de aici. Un popor închis, cu oameni reci, deseori nepăsători, plictisiți, blazați, care își văd liniștiți de treaba lor, care cu greu reușesc să lege relații cu cei din jurul lor. Uneori am impresia că le este frică să socializeze, să interacționeze cu alți oameni. Ce trist! 

Oare ce ar păți dacă ar renunța la armura lor de gheață? 
Probabil că nu ar mai fi suedezi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu