Cinci Luni

Azi se împlinesc cinci luni de la momentul zero. Nici nu îmi dau seama când au trecut, însă calendarul nu mă minte. Aceste cinci luni au fost pline de schimbări, pline de evenimente, pline de încărcătură emoțională. Acum cinci luni eram o femeie ca multe altele: o soție și mamă cu doi copii proaspăt concediată care credea că lumea se termină dacă nu își găsește repede un nou servici pentru a-și continua viața așa cum o știa ea.

Dar lunile au trecut și lumea nu s-a terminat. Cel puțin nu lumea mea. Fiecare lună care a trecut de la momentul zero a adăugat câte ceva la experiența mea de viață. Mă simt ca un copilaș în primul an de viață. Fiecare lună m-a învățat din nou să merg, să vorbesc, să râd sau să plâng, să mă descurc într-o lume diferită de cea dinainte de momentul zero, în care recunosc, mă simțeam confortabil, în care însă abia acum îmi dau seama că mă pierdeam ca om. Rutina zilnică mă transforma încet și sigur într-un roboțel executant cu excelente abilități practice, dar cu mari probleme de comunicare inter-umană. Nu mai aveam timp pentru mine, pentru familie, pentru nici o pasiune sau hobby. Dar, cum spuneam, acum lucrurile s-au schimbat. O lume nouă, oameni noi, noi prieteni și cunoștințe, o limbă străină nouă, noi îndeletniciri, noi pasiuni, chiar acest blog este unul din rezultatele noilor mele experiențe.

Ce am făcut eu în tot acest timp? Am fost plecată și am revenit acasă, am plâns și am râs în același timp, am devenit mai înțelegătoare și mai tolerantă, am făcut muncă voluntară din plăcere, am început să observ cu atenție și să îmi înțeleg mai bine copiii, am descoperit noi mâncăruri, am dedicat mai mult timp studiului și lecturii, am reînceput să desenez și am început să scriu. Cu alte cuvinte, am făcut exact acele lucruri care îmi plac foarte mult însă pentru care nu mai aveam timp după opt sau zece ore de program încărcat la servici. Asta nu înseamnă că nu doresc să mai muncesc pentru că nu îmi rămâne timp pentru propriile plăceri și pasiuni. Ba dimpotrivă însă vreau să îmi păstrez timp și pentru aceste noi activități care am descoperit că îmi aduc atât de multă mulțumire și liniște sufletească.

Un lucru e cert și mi-a trebuit cam mult timp să realizez asta. Este nevoie de echilibru între viața personală, cea socială și cea profesională și sper ca folosind întreaga experiență anterioară să reușesc să trasez limite astfel încât să am câte puțin timp pentru toate.