duminică, 28 iulie 2013

Despre copii: Și despre frați

Îmi privesc copiii jucându-se. Uneori nu văd diferența de vârstă dintre ei, chiar dacă ea există și este chiar mare. Opt ani îi despart pe cei doi copii ai mei. Uneori se joacă de-a soldații, fiecare cu echipamentul său, fiecare cu cel puțin câte o armă în mână și un rucsac în spate. Aleargă prin casă și fac scenarii de luptă foarte realiste dacă e să țin cont de timpul necesar pentru a face curățenie după ce trece războiul. Alteori încep să construiască. Le plac foarte mult piesele Lego și își folosesc imaginația și talentul pentru a crea câte o nouă jucărie. Alteori doar stau cuminți unul lângă celălalt și privesc un film animat.

Din ce văd și înțeleg eu, aș spune că puii mei se iubesc foarte mult. Îl văd pe fratele mai mare cum îi ia apărarea surioarei de câte ori cineva o necăjește, dar și surioara mai mică merge la el să îi ceară ajutorul de câte ori are nevoie. Mă uit la ei și nu îmi vine să cred. Asta mi-am dorit întotdeauna, să se iubească și să se înțeleagă.

Îmi aduc aminte de perioada când eram însărcinată cu fiica mea. Fratele ei abia mai avea răbdare până urma să vină surioara lui pe lume. Iar când a văzut-o prima dată, când a văzut cât de mică și neajutorată este, când a văzut că s-au impus restricții privind orele de liniște în casă, nu cred că i-a mai plăcut atât de mult. Se aștepta ca surioara lui să fie deja mare, să se poată juca împreună încă din prima zi. Dar timpul a trecut și surioara lui a crescut, iar acum am ajuns să îi văd jucându-se și bucurându-se de fiecare clipă petrecută împreună.

Sunt o mamă fericită. Azi, fiul meu mi-a transmis următorul mesaj: ”Spune-i mamei că îmi e dor de ea și că o iubesc. Nu o necăjesc pe sora mea. Mă joc cu ea și o iubesc.” Ce pot dori mai mult?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu